MÂŢA MIŢA

Eu sunt Miţa!
Sunt o mâţă şi mă mâţâi;
Stau la soare în hamac:
Mârrr-mârrr!
Printre frunzele de viţă,
Mă bronzez cu dunguliţe
Ca un tigru şi atac:
Gârrr-gârrr!
Nu-s doar mâţă, ci maimuţă
Zburătoare de copac:
Zbârrr-zbârrr!
Când mă balansez pe ramuri,
La-nălţime nu am trac:
Ţac-ţac!
Torc în somn pe orice vreme:
Sfârrr-sfârrr!
Smotocesc vreo două gheme:
Vârrr-vârrr!
Sunt o mâţă fără fiţe:
Fru-fru!
Pe şoareci îi fac arşice:
Ptiu-ptiu!
Zgârii rău, dacă mă supăr:
Zgârrr-zgârrr!
Îmi sare pe loc muştarul:
Hârrr-hârrr!
Eu sunt mâţă, tu eşti mâţ?
Câţ!

© Mihaela Chitac 2011

LIGHIOANE DIN BAZAR

Zozozauri, zărgăriţe,
Zorzoloci şi zâgâlice,
Le-am adus cu mine-acasă,
Cumpărate din bazar.

Lighioanele cu fiţe,
Vroiau încăperi închise,
Nu le pria la lumină,
Se comportau cam bizar.

Se-nhăitaseră cu şturmii,
Colcăiau prin şifonier,
Se luptau ades cu pumnii
Pentru-un raft în frigider.

Şturmi şi şturme lăsau urme
De lăbuţe-n vestiar.
Ei locuiau cu chirie
Şi-mpărţeau câte-un sertar.

Le-am găsit un loc în beci,
Mai departe de legume,
Dar nu se lăsau în veci
De întreceri şi de glume.

Cum nu se ţineau de treabă,
Am venit c-un felinar
Şi le-am zis să plece-n grabă,
Fie doar şi temporar.

Le-am condus chiar şi la gară,
Să se ducă-n altă ţară,
Şi le-am invitat să urce
Într-un trenuleţ mărfar.

Dintr-o batistă de un cot
Am făcut şi un balot.
Le-am încărcat în vagon
Şi-am rămas trist pe peron.

Zozar, Zozir, Zohoi, Zohui!
După un timp mă văicăream.
Prin lume hoinăream hai-hui,
Le căutam şi suspinam.

Zozozauri, zărgăriţe,
Zorzoloci şi zâgâlice,
Se plimbau fără habar
Cu un tren de buzunar.

După înc-o încercare,
Când părea totu-n zadar,
Mi-au răspuns, din întâmplare,
Dintr-o geantă cu fermoar!

© Mihaela Chitac 2011

UITE, NU E!

Pe faţada cu garguie,
Şopârla cu limbă şuie,
Cu bărbia de gutuie
Şi spinarea lăcuită,
Din smarald meşteşugită,
Am crezut că-i o statuie.
Cocoţată chiar pe zid,
Mă privea fix, cam timid.
Mai că n-am băgat-o în seamă.
Am lăsat-o ca să doarmă.
Am atins-o fără voie,
Iar şopârla, uite, nu e!
Şi-a lăsat coada în grabă,
Furişându-se în iarbă.
După-o săptămână, două,
Îi va creşte coadă nouă.
N-o voi sâcâi prea tare
La-ntâlnirea următoare.

© Mihaela Chitac 2011

ŢESTOASA

Am zărit-o pe ţestoasă
Aducând în spate-o casă
Încrustată în sidef
Şi sculptată în relief.
I-a adăugat, cu grijă,
Hexagoane şi o friză.
A pus preşuri la intrare
Să se şteargă pe picioare.
Înăuntru, sub capac,
Mobilierul de iatac
Executat la comandă
De o broscuţă galantă
Cu mânere tari de os
Şi intarsii de-abanos.
O casetă fermecată,
Cu lenjerie bogată,
În sertare ordonată.
Aranjamentu-i de bază,
Căci ţestoasa e de vază.
O veioză o veghează.
Cărţile le-a pus pe rafturi.
Mai citeşte ca să ştie
Cum se face o piftie.
Are spaţiu pentru toţi.
Pavilioanele compacte
Cu încălzire centrală
Pregătite sunt de noapte
Şi o apără de hoţi.
Poarta, lată dedesubt,
Pavăză pentru-animale,
Se deschide şi se-nchide
Prinsă parcă-n balamale.
Când iernează în grădină
Are-o plapumă cu nasturi
Să se înfăşoare bine
Până primăvara vine.

© Mihaela Chitac 2011