Şi pieptănătură afro
E o mică geografă,
Temerară prin Sahara.
Străbătând pădurea rară,
După ce-a umplut carafa,
S-a împrietenit cu Rafa,
O girafă solitară.
Cu corniţe îmbrăcate
În satin şi bulbucate,
Rafa este populară
În Africa legendară.
Străjuind prin iarba-naltă,
Santinelă salutară,
Gâtul în balans îi saltă
Şi ridică dintr-o nară.
Ba pe-o parte, ba pe alta,
Crezi că merge alandala,
Însă ajunge departe,
Cât ai zice Ala-bala.
Prin savana africană,
Rapa-rapa, trece-n goană.
Să-şi menţină silueta,
Hopa-hop şi Geangineta.
Geangineta minionă
Şi-ar fi dorit o licornă;
În schimb, a-ntâlnit girafa,
Care este cam afonă.
Fără să scoată o vorbă,
Cu statura ei enormă,
Girafa şi-a pus parafa
Şi face pe filozoafa.
Înaltă şi maiestuoasă,
Rafa este curioasă.
Vede bine la distanţă
Şi se simte-n siguranţă.
Din coroanele de-acacie,
Girafa cu strungăreaţă
Se întinde să îşi toace
Bucheţele de verdeaţă.
Sub umbrele vegetale
Rafa rumegă agale
Plante verzi, căţărătoare,
Şi adoarme din picioare.
Geangineta o veghează.
Dacă cineva cutează
Să-i ameninţe girafa,
Îl înţeapă cu agrafa.
Geangineta cea vitează
A adus cu ea o hartă.
Teritorii explorează,
Cu girafa să le-mpartă.
Căutând loc de odihnă
Cu busola şi compasul,
Fata îşi alege-n tihnă
Sub un baobab popasul.
Pentru falnica girafă,
Să-i arate că-i e dragă,
Împleteşte o ghirlandă
Din panglică de olandă.
Geangineta, cât poşeta,
Trebuie să se uite-n zare
Cu binoclul sau luneta
Fie lună, fie soare.
Geangineta cu ardoare
Ar împodobi girafa;
O măsoară, fiindcă Rafa
E mai lungă decât pare.
De ce n-are Rafa zgardă
E un semn de întrebare.
Pe girafă, la mansardă,
Poţi urca dacă ai scară.
Geangineta năzdrăvană,
În baobab locatară,
Îşi găseşte o liană
Şi se caţără sprinţară.
Girafa portocalie,
Cu modele tatuată,
Are blana cadrilată,
Ca un leopard pictată.
Geangineta, ca şi Rafa,
Are pielea pistruiată.
În copac acuma, iată,
Este bine camuflată.
Rafa este încântată.
Geangineta cea cochetă
I-a legat la beregată
O eşarfă asortată.
© Mihaela Chitac 2011
