luni, 5 decembrie 2011

LOLI POLO


Loli Polo e un melc,
Dar nu unul oarecare;
De un timp a devenit
Expert în imobiliare;
Fiindcă are carnea moale
Şi-a făcut casă-n spinare
Şi trăieşte cu un rost
De când are adăpost;
După ploaie, pe cărare,
Toţi se uită curioşi
La rulota din parcare;
Rubedenii – o grămadă
Vin mereu să-i viziteze
Cochilia colorată
Cu deschidere la stradă;
Loli Polo le prezintă
Încăperi şi dependinţe;
Urcă scara interioară
Şi se ţin de balustradă
Râme roz şi viermişori
Stau cuminţi acum la coadă,
Căci cumătrul arhitect
Le va face un proiect
Pentru-o casă la comandă;
Loli Polo e corect;
Le dă sfaturi competente,
Îi invită pe terasă,
Scoicile-i servesc la masă;
Cu echerul şi compasul
Melcul desenează planşe
O ruletă desfăşoară
Şi măsoară iar, cu pasul;
Scoate şi corniţele
Să le-arate schiţele.

© Mihaela Chitac 2011

MINIATURI DE GRĂDINĂ


Printre flori de trandafir
Şi frunze de calomfir,
Păpădie şi sulfină,
O albină balerină
S-a ivit dintre uluci
Sărind într-un picioruş.
Galben puf de gălbenuş,
Cu praf negru de cărbune,
Bărzăunul cel de tuş
Şi-un tăune de tăciune
Au găsit în corcoduş
Stropitoarea de legume.
Bondarii grăsuni, ghiduşi,
Dintr-un salt la trambulină
Coboară pe-alunecuş,
Zbârnâie din nou prin tină.
Greieri zdrăngăne de zor
Pe corzi de chitară;
Îi auzi la difuzor
Mai mult către seară.
O rădaşcă de mahon,
Fiindcă are haz,
Cu-n arcuş improvizează
Pe ritmuri de jazz.
Doi cărăbuşi daţi cu glanţ,
Îi vezi cam arar,
Scârţâie o notă;
Poartă ceas de buzunar,
Le atârnă câte-un lanţ
De sub redingotă.
Trăgând fire-n pas de dans,
Un păianjen ţesător
Face-o demonstraţie;
Gărgăriţele de cranţ
Cad în plasă, prinse-n laţ,
Provoacă senzaţie.
Doi cosaşi pătimaşi
Dau reprezentaţie;
Se întrec cu o lăcustă,
S-au încins la joc;
Taie iarba şi o gustă,
Nu stau locului deloc.
Un ţânţar-armăsar
Ţopăie cu foc;
La picioare parcă-i ansă,
Se întinde pe gazon,
În pahar toarnă sifon,
A intrat în transă.
Fluturii multicolori,
Peste câmpuri visători,
Beau lichiorul din petale;
Fără griji, nepăsători,
Ronţăie pricomigdale,
Pozând în cantautori.
Musculiţe îndrăzneţe,
Cu funde şi cu paiete,
Valsează de complezenţă,
Se lansează în şuete,
Bucuroase de-audienţă
Ele-aruncă cu confeti.
Viespile, cam indiscrete,
Sorb nectar cu paiul;
Îşi împărtăşesc secrete,
Apoi fac pe niznaiul.
Libelula transparentă,
Din beteală aparentă,
Şi-a pus pe cap o parură;
Din dantelă – voaletă;
De departe e-o figură
Cu alură de cometă.

© Mihaela Chitac 2011

PE TERASA „LA FURNICI”

Cine n-ar dori să şadă
Pe terasa „La Furnici”
Pe coltuce moi de pluş?
Să servească niţeluş
Din salate de lăptuci,
Sau din turte de mălai,
Puse într-un coş de pai,
Cu aromă de sulfină?
Clienţii încep să vină!
Cocoloşii de făină,
Fierţi în ploaie, cu bulbuci,
Se rostogolesc în lapte
Într-un ceaunaş de tuci.
A bătut de ora şapte!
Gâzulii de multe neamuri,
Ordonate după ranguri,
Se înşiră în coloană
Ca mărgelele pe aţă;
Urcă-ntr-una şi coboară
Pe terasa cu verdeaţă.
Chelneriţele furnici
Îi servesc cu fructe coapte
Pe cei mari şi pe cei mici.
O mulţime zgomotoasă
Stă la masă pe terasă
Şi primeşte fiecare
Boabe bune de mâncare.
Numeroase ajutoare
Suie crengile cu muguri
Şi adună cu ardoare
Sevă dulce pentru sucuri.
Un strop de sirop de mure,
Proaspăt strânse din pădure,
Apă rece şi dulceaţă,
Dintr-o tufă – izmă creaţă;
Chelnerii, cu fantezie,
Le aşază pe tipsie.


© Mihaela Chitac 2011

SPECTACOL PE O BULINĂ


Un spectacol de lumină
Pâlpâie pe o bulină.
A ajuns întâmplător
Sub soarele reflector.

Cu filtre şi cu lentile,
Poţi descoperi o lume
De esenţe volatile
Pe o scenă fără nume.

Furişaţi pe sub cireşi,
Pe un petic de argilă,
Actorii surprinşi în iureş,
Sunt gângănii de grădină.

Bucuria îi animă,
Pregătesc o pantomimă
Cu baloane de săpun,
Artificii şi mult fum.

În costume desuete,
Gâzele sunt mici vedete.
Îndată ce larma trece
Spectatorii or să plece.

Buburuze cu burnuzuri
Colorate, cu buline
Pe bonete şi batiste,
Se visează-n ţări străine.

Zumzăie oftând cobzarii,
Bâzâie-aţipiţi bondarii.
Dacă soarele dispare
După deal, luna răsare.

Strălucind în întuneric
Pe o creangă de alun,
Tremură – să nu se spargă –
În balonul de săpun.

© Mihaela Chitac 2011